cireasa cucernica si inventatoare

Mai rar asa ceva. Prin urmare intamplarea a trebuit consemnata. Am facut o salata minunata, creatie proprie. A iesit asa de innebunitor de buna, incat am simtit nevoia sa o impart mintenas.

Eu tin postul Craciunului. Lucru care nu se poate face daca nu am cu mine mereu mancare destula si buna. Altfel intru in panica si habar n-am ce se poate intampla. Si nici sa mananc doar paine nu pare o isprava buna. Ajunge cireasa in rai, dar ajunge grasa. Si nu se face.

Prin urmare umblu mereu ca un homeless, cu o gramada de pungi. Socotind bine in fiecare dimineata ce borcane, caserole, pungi, pungute, pliculete si alte acareturi sa iau cu mine. Ca sa fiu sigura ca nu cad jos, rapusa de inanitie sau depresie alimentara.

La orice ora din zi ma opresti, am sigur asupra mea o lamaie, piper, ardei iute, salata, macar un covrig, avocado, rosii uscate, usturoi si ulei de masline. In captuseala de la pardesiu le tin. La fel ca 007 ala primul, expirat.

Am chiar si un pix pe care cand apas ca sa iasa mina, tasneste compot de mar. Cu tot cu bucati mari de mar, nici nu inteleg cum incap pe teava aia mica. Asta e pentru urgente.

Apoi scot artileria grea. Ciorbita de legume, capere, somon pentru dezlegarile dese la peste. Broccoli, conopida, fasole batuta, salata orientala. Si ma apuc ca o apucata oriunde ma apuca. Rad, tund si frezez legume, preling substante, rasfir condimente.

Acum deja sunt sigura. O sa ajung in rai, pe randurile din fata, slaba si sanatoasa.

E, si am ajuns aseara acasa. Vedeam rosu de foame. Cu ochii injectati am apucat ce am gasit mai aproape in frigider. Am dat o raita prin balcon, am luat cateva mere aduse de pe-o gura de rai si-un picior de plai. Si niste nuci din sufragerie.

A reiesit o salata fasneata si darza. Stransa ghemotoc intr-un castronel asa, potrivit. Ca sa ramana pentru eternitate, sa se stie ca am pus urmatoarele. Un merisor mic si tare ca bucile ciresei. O legatura de ceapa verde, ca doar e primavara. Jumatate de avocado cam prea necopt. Sase frunze de andiva. Rupte cu mana, nu taiate, ca cica se amarasc si mai tare daca simt lama de cutit. Un ardei iute taiat fasii, pentru a genera lacrimi sincere. Un pumnisor de capere. Cinci nuci vanjoase. Zece rosii cherry mici cat un degetar. Am lasat sa curga ulei de masline extramegacalifragilistic de virgin, piper alb, sare si aceto balsamico.

Am amestecat totul si am lasat putin, sa se imprieteneasca. Un minut le-a fost de ajuns sa se simta bine impreuna. Cand am luat prima furculita, am levitat. Salata asta e placere pe paine. E chintesenta traiului sanatos si pios.

Incercati si veti vedea. Nu o sa injurati cireasa daca pregatiti asta si aveti musafiri ierbivori la masa. Simt eu ca mergeau aruncate si cateva stafide, dar nu aveam prin preajma. Lasa ca iau maine si repet operatiunea.

Doamne, ce mandra sunt. Unde se comunica salatele noi, cand le inventezi? La academie sau la osim, pentru inregistrarea marcii? Salata picanta cu avocado, nuci si andive. Asa se cheama. Si dati-o si voi din gura in gura. Sa se bucure tot mapamondul.

Uraaaaaa. Sunt bucatareasa, cucernica si inventatoare.

a revenit lumea cu fundul in jos

Cireasa nu le place pe fostele fostilor ei.

Si nu crede ca e mare lucru de spus despre asta. Nu le place din principiu. Oricat de misto ar fi ele, ea nu le place si pace. De fapt cui ii plac fostele? Ele sunt bad news.

Si poftim situatie. Soarta face sa o cunosc pe o fosta si nu orice fosta. Una dintre fostele principale ale celui mai iubit dintre pamanteni. Si in loc sa huff'n'puff catre dansa, ce patesc. Incep sa o plac de o maniera fara putinta de tagada.

Cum, necum, vazand cu cine are de-a face, cireasa s-a imprietenit pe data. Conversatia s-a inlantuit ca si cum ne stim de cand eram mici. Chiar daca am fost mici in timpuri destul de diferite.

Adica sigur cireasa se juca cu alte papusi. Si fosta asta, devenita actuala prietena, cu cine stie ce. Chiar, cu ce te jucai tu mai mult si mai mult? Eu cu un fel de papusa care avea fata de plastic, cu figura naiva, si corpul format dintr-o blanita bleu. Yoko.

Cand ne-am intalnit, eu si fosta, parea ca avem treaba sa vorbim cel putin trei luni. Si asta doar pentru inceput. Nu tu strangeri de inima. Nu tu resentimente.

Am vrut sa o cunosc pe fosta nu doar ca experiment psihologic. Ci pentru ca in mod bizar dar totusi normal parea sa fie o decizie buna. Cu toate astea, recunosc ca aveam parul putin ridicat pe ceafa. Cat sa semnaleze alerta.

Dar din secunda unu' am inchis briciul in buzunar. Am indesat inapoi cuiul grenadei de mana. Si am dezgropat cu grija, in timp ce fosta sorbea din ceasca de ceai, uitandu-se in jos, minele antifoste infipte in prealabil in podeaua locului de intalnire.

Nimeni nu a fost ranit. Dimpotriva. Desi vorbim totusi de cel mai iubit dintre pamanteni. Si am senzatia acuta ca este vorba despre cel mai iubit dintre pamanteni din punctul fiecareia de vedere. Tare.

Si cu toate astea, fosta lui este acum prietena mea. Asa ca uite, cireasa a mai invatat ceva. Cum poate sa iti placa cineva fata de care crezi din prima ca trebuie sa ai doar resentimente. Oare ce mai urmeaza?

Multumesc celui mai iubit dintre pamanteni ca are asa gusturi bune la femei. Hihi. Si multumesc fostei si de fapt, pentru mine, actuala prietena, pentru ca a avut mai mult curaj decat mine. Si a vazut potentialul.

femeile si perioada lor

Atentie. Subiectul este delicat. Cine este slab de inima sau misogin si mai ales amandoua, mai bine inchide. Reveniti, daca e.

Este vorba despre sindromul pre si intra menstrual. Si despre cum se comporta fructele in general si cireasa in special, cand se inchina lui, ciclului.

Eu eram absolut convinsa ca spre deosebire de alte femei, sunt un inger atunci cand trec prin perioada respectiva a lunii. Inca mai sunt convinsa, eu. Insa mi se sufla din public ca oarece probleme ar fi.

Cica am nervi din aia de tip isterie si hartag. Si scuip pe nari pucioasa fara motive intemeiate. Culmea e ca pana acum nu mi s-a mai adresat acest repros. Si ma simt intrucatva jignita. Pentru ca am impresia ca sunt victima unui complot de tip cliseu.

Ca, adica, barbatii stiu ca majoritatea femeilor tind sa se comporte nelalocul lor cand au ciclu. Si atunci sufletele lor pereche sunt tentate sa puna orice fleac si incruntatura pe seama bietului sindrom. Ori mie asta nu mi se pare corect.

Poate putin adevar o fi, nu zic. Dar nu cred sa fie un efect coplesitor. Mie mi se pare ca sunt egal raspanditi, in toate decadele, norii din capul meu. Cei care apoi coboara si se instaleaza pe fata si cer cearta.

Cireasa, am incercat eu sa demonstrez, se oftica uneori si cand e hat, departe! de zona aia din luna. Si m-am tot luptat eu sa scot din mintea barbatului ideea asta. Parandu-mi-se ca e nedreapta si ca ma reduce automat la resortul meu de mamifer. Chestie cu care nu pot sa ma impac, neam.

Prin urmare am tot sustinut ca nu are nicio legatura. Cand ma infurii domnule, eu ma infurii oricum, am explicat raspicat. Si asta nu are nicio legatura cu ciclul. Eu nu sunt un animal, ce naiba. M-am innobilat intre timp.

Dar uite ca s-a intampla o intamplare care mi-a daramat tot esafodajul. M-am dat cu fundul de pamant intr-o seara fata de prietenul meu imaginar, I.

I-am reprosat tot felul de lucruri. Mi se parea ca sunt extrem de nedreptatita. Ca cerul a picat in capul meu, bagand cu ocazia asta la fund si toate corabiile ce le aveam.

Ce sa mai. Foarte suparata cireasa. Ba dupa ce parea ca a reusit sa se inteleaga cu mine intrucatva, m-a apucat plansul tare de tot. Si dai, si lupta. Siroaie de lacrimi au produs ochii tristi. Desi pricina supararii era cumva neclara. Un lucru era clar: el era vinovat.

Si dupa cateva ore mi-a venit ciclul, pe neasteptate. Si atunci nu prea am mai avut ce sa mai zic. Am recunoscut ca s-ar putea sa aiba dreptate, uneori. Si desi nu imi convine, tin ciocul mic si joc de glezna.

In fond, poate ca sunt un animalut. Chiar daca am facut 8 ani de pian si am citit multe carti. Ce-are asta a face cu hormonii. Mai nimic.

Asa ca rasufla toata lumea usurata cand mai trece un ciclu fara mari drame. Si exista si o parte buna. Am inteles ca uneori, in ciuda naturii mele feminine, ma comport asa de bine pe perioada cand ar fi de asteptat sa fiu indracita, incat merit o medalie.

Si asta mi se pare chiar dragut. Macar am pentru ce sa ma muncesc. Daca sunt buna cinci zile si nu devin brusc nerezonabila, as putea fi recompensata. Ca un calut care a sarit frumos peste obstacol. Sau un catel care a ascultat comanda culcat.

marketing buimac aplicat ciresei

Sunt la sala. Am pierdut ora de aerobic la care planuiam sa merg.

Si uite-ma suita din nou pe calaul groazei. Aparatul stair master, cel care suge din cireasa vointa, energia si mandria. Si apoi o scuipa pe dansa fara scrupule pe podeaua salii. Si cand cireasa afiseaza semne de lipsa respiratie, o intreba: atata poti?

Cireasa nu cuteaza sa se prezinte la stair master decat daca a intrunit o suma de conditii, destul de dure. Se suie pe el daca a dormit bine noaptea, a mancat mic dejun copios. Daca e fericita si a facut dragoste de curand.

Cireasa nu se va sui pe stair master, caci va fi cu siguranta infranta, in urmatoarele situatii. Daca e duminica, daca a visat urat, daca se simte (caci n-are cum sa si fie) prea grasa sau are dileme profesionale.

Ziceam eu ca sunt in buna stare. Asa ca ma invartosez si ma cocot. Daca tot ma sui pe stair master, durata trebuie sa fie 40 de minute. Abia cand atingi varful asta poti sa zici ca ai lucrat cumsecade.

Incep sa ma uit la televizor, sa nu ma plictisesc. E pus pe fashion tv si o adunatura incredibil de mare de femei silfide umbla in chiloti pe ecran. Zambitoare si parca nepasatoare de faptul ca, in vremea cand nu sunt la televizor, dieta lor contine o frunza de salata si doua capere degresate.

Privelistea asta n-are darul sa ma monteze. Eu nu o sa arat niciodata ca slovencele si rusoaicele astea, cu buci mici si manere reglabile. Dar ma rog, incerc sa continui gandindu-ma ca, dupa ce ma scobor de pe el, poate cine stie. O sa am totusi par pana la talie si ochi albastri.

Ma demoralizeaza dar incerc sa nu ma las. In fond conducerea salii le-a pus acolo clar pentru a ma motiva. Cireaso, da din craci si o sa te mantuiesti. Ok. Probabil ca stiu ei ce stiu.

Stair master, cum te simte mai slab, ataca la ficat. Pare din ce in ce mai greu sa apesi cele doua scari. Greutatea lumii intregi se pune pe umerii tai. Si gata, s-a sfarsit. Gafai de-mi sar capacele unul cate unul. Si sunt gata sa promit ca nu mai pun paine cu unt in gura.

Ma uit iar la slovence si apas mai abitir, cu ochii iesiti cam de 7 centrimentri din cap. Si atunci incepe sa rasune in incinta, data teribil de tare, o muzica de Craciun. Cu zurgalai pe fundal, veselie si tot tacamul.

Si atunci chiar nu stiu ce sa mai fac. Pentru cireasa, muzica si atmosfera de Craciun inseamna. Opreste-te cireaso, din iuresul in care ai stat prinsa tot anul. Ai muncit destul, ai tras tare. Odihneste-te putintel, ai dreptul asta, si de fapt obligatia asta.

Pai si cum se pupa asta cu slovencele in fundul gol, cele cu care trebuie sa incep sa seman daca trag tare? Salbaticilor la minte, cum zicea Moromete, de ce imi faceti asta?

Imi puneti slovencele ca sa ma faceti sa dau tot ce pot, in speranta ca o sa devin ca ele. Si apoi trantiti o muzica isterica de Craciun, care imi aduce aminte ca destul m-am zbatut tot anul. Si ca acum e perioada tolerantei, chiar si fata de corpul mult incercat.

Huo. Cireasa astfel buimacita de mesaje contradictorii se da jos de pe nemernicul care chitcaie superior. Si se arunca in bazin, pentru izbavire. Chiar daca acolo cineva ingana dramatic Noel, Noel, o sa fie bine. Trebuie sa fie bine.

Dar strategia de marketing adresata clientilor care cred ca trebuie sa se chinuie la sala constant este contradictorie. Si rauvoitoare. Atat am avut de zis.

minunata filipineza si efectele ei

Preludiu. Stie toata lumea ca si cat imi plac barbatii. Poate cu deasupra de masura. Rog sa nu fiu banuita de contrariul, nici pentru o clipita.

Si totusi.

In trenul inghetat ce imi producea pe banda turturi la nas, tren ce gonea de la Shanghai catre Hong Kong, am vazut ceva extraordinar de minunat.

O filipineza venita probabil din tara in care a esuat Gulliver mai demult. Cireasa e pitica. Dar ei bine, filipineza asta era mult mai mititica. Daca statea perfect dreapta, imi ajungea fix cu capul intre sani, imi inchipui. Just a thought.

Uite-o cat e de frumoasa. Un ghem de carne brun-aurie cu ochi sclipiciosi. Zambet dulceag de sirena care promite sa-ti faca numai belele. Si un par ca al lui Alba-ca-zapada, numai ca mult mai bogat si mai stralucitor.

Nu era sobolanul cu par scurt care se spalase cu folten si devenise paros. Ci cea mai paroasa faptura, sa zicem un porcusor de Guineea, se spalase cu el stie ce si rezultase volbura asta de podoaba capilara.

Cum am vazut-o, m-am gandit. Cum se poate asa ceva? Filipineza, am uitat numele pentru ca de emotie urechile mi s-au inchis ermetic cand l-a rostit, nu stia sa se incrunte. Zambea in continuu in modul ala coplesitor. Ma simteam ca Mowgli fascinat de Kaa.

Probabil ca simpatia a fost instanta si chimia declansata de ambele parti. Adica s-a iscat o simpatie romano-filipineza, pe taram chinezesc. Filipineza zambea doar la mine si fara nicio intrerupere.

Cred ca si in timpul celor 17 dati cand a fost la baie, ea tot zambea in directia mea. Prin peretii diverselor compartimente intesate cu chinezi. Desi eram cu doi barbati draguti. Care erau precum fluturii in jurul lampii, unde ea era lampa. Dar lampa, lampa asta exotica avea treaba doar cu mine.

Ni se scurgeau ochii una dupa alta. M-am gandit sa-i zic ca e o tampenie sa ramana 3 zile in Hong Kong. De ce sa faca asta, cand poate veni cu noi la Yang Shuo. Oare a auzit ea ce bine e acolo? Oare nu vrea ea sa vada? Oare vrea sa-i fiu ghid? Oare?

Calatoria asta tulburatoare emotional a durat 22 de ore lungi. Am fugit de zambetul insinuant pentru a nu face/spune chestii nepotrivite. M-am refugiat in micul meu cavou inghetat. Adica patul cel mai de sus al trenului.

Si mi-am consumat acolo visele cu palmieri, filipine, caldura toropitoare, lene, erotism si alte lucruri strans legate de toate astea. Care dau o febra a carnii si a mintii greu de stapanit.

M-am si gandit cum o sa anunt eu acasa. Stiti, dragi rude si prieteni. Stop. Eu intalnit o filipineza cat o gamalie. Stop. Zambeste mereu. Stop. Nici voi nu i-ati rezista. Stop. Nu mai pot sa vin. Stop.

Dar m-am luptat si am castigat. Razboiul, nu batalia.

Pentru ca efectele filipinezei sunt traduse din zicala ce nu ma omoara, ma intareste. Daca am izbutit sa nu-i propun sa fugim in lume luand un alt tren in orice directie, inseamna ca da. Orientarea mea sexuala e de fier.

Ghem de carne aurie, du-te si zapaceste pe alta. Eu sunt cireasa neclintita. Care apreciaza un barbat cand il vede. Amin.

topul intereselor unei cirese

O mai intreaba lumea neblogosferica pe cireasa care este tema scrierilor ei de pe blog.

Cireaso, tu despre ce scrii tu acolo? Pai, cam orice imi trece prin cap. Despre ce mi se intampla si ma impresioneaza. Chestii cu care vreau si eu mai departe sa impresionez pe altii.

Intotdeauna m-a incurcat intrebarea asta. Vino, domnule, si citeste. Si nu ma pune sa-mi explic viata in 2 fraze, cat ai tu rabdare acum sa inghiti. In plus, chiar nu stiam ce sa zic. Despre ce naiba scriu eu mai degraba?

Dar uite acum, dupa doi ani, chiar pot sa dau raspunsuri precise. Eu, cireasa, scriu despre urmatoarele cuvinte insirate ca un drum lung, mai jos. Stiu asta pentru ca m-am uitat in tagurile-etichete. Si acolo se vedere exact care sunt preocuparile mele cele mai aprige.

afectiune>>ajutor>>absurd>>apa>>arici (chiar nu inteleg cate si ce chestii am putut scrie eu despre animalutul asta, cu atata indarjire)>>aviatie.

asia>>austria>>barbati (38 de materiale)>>bani>>bicicleta>>brad pitt (4 materiale)>>bumbac >>bucurie>>bucovina>>cafea>>caini>>campari orange>>cel mai iubit dintre pamanteni>>chiloti>>china & chinezi (18 materiale).

copii (cine-ar fi crezut ca ma preocupa)>>dinti & dentist (14 materiale)>>duminica>>dragoste (23 posturi)>>ecologie>>fluturi-foame-&-foc>>frica (14 materiale)>>gheata>>gura.

inima (15 materiale)>>ingineri (care nu intamplator vin imediat dupa inima, stie alfabetul ce stie)>>istanbul>>iubire (10 materiale, si daca le adunam cu alea despre dragoste si inima, iese o cifra despre care nu sunt pregatita sa vorbesc).

lapte (9 insemnari)>>magie>>mancare (14) & mancarimi & mancarici (am pus in astea mult suflet)>>miere>>mos ene>>orgasm (oh!)>>par (10 posturi)>>pepene rosu>>pofta>>prieten imaginar (aici mai am niste chestii de zis).

rock>>roz>>sani+sapun+sarut, sex (36 de bucati plus cateva sfacuri, ne apropiam de 50 de insemnari)>>ski>>somn>>vacanta>>vama si vise.

Deci astea sunt subiectele despre care voi cititi aici cu regularitate. Mai sunt si cate etichete ce indica subiecte pe care nu imi amintesc cu niciun chip sa le fi abordat vreodata.

As vrea sa amintesc aici ca doresc sa nu ma judecati pentru posturile mele, scrise probabil in momente de restriste, despre: 14>>alopecie>>analiza financiara>>barna>>bezele (2 insemnari)>>bobite (?!?)>>creier de maimuta>>falanga macedoneana>>guta>>muci&mucegai>>prurit>>regateni>>yacht si inca cateva.

Nu stiu voi cum sunteti. Eu sunt insa uimita de asa rezultat. Bine ca tine platforma asta minte tot ce ma bantuie pe mine des. Ca altfel n-as fi putut niciodata sa raspund adevarul.

Despre ce scriu? Despre lapte, domnule. Despre asta scriu.

cine sta bine cu nervii sa dea 10 lei

Pentru ei este acest anunt, pentru oamenii care stau bine cu nervii.

Mai zi-mi cate per sunt acolo, pls. si daca e bine.

Alina, o prietena buna de tot pentru cireasa, si care e buna si ca psiholog (meseria ei), face si ea ceva care pare mic dar e maret. E clar, e momentul faptelor mari, de inima.

Ea s-a decis sa faca sarmale pentru cei mai putin norocosi decat noi. Care sunt persoane cu probleme de sanatate mintala, beneficiari ai Centrului de zi Estuar din Bucuresti si incearca sa primeasca orice ajutor pot.

Cica a pus deja varza la murat. Si acum nu mai are nevoie decat de umplutura. Sigur, e vorba despre multe sarmale aburinde care trebuie sa ajunga la cele 150 de guri mai putin norocoase decat gurile noastre.

E simplu. Intrati aici. Vedeti cum sta treaba cu rezidentii de la Estuar si inimosii care se ocupa de ei (si care vor face cca 1000 de sarmale). Si dati 10 lei acolo, pentru o farfurie cu sarmale.

Puteti deasemenea daca va e mai usor sa virati banutii chiar in contul fundatiei care este: RO45 RNCB 0064 0048 9646 0001 BCR, sucursala Berceni)

Multumesc.